Doamne-ai milă de iubire
mai mult ca de orice floare,
- locul ei e cel mai gingaș,
vântul ei e cel mai tare.

Adăpostul ei e-o frunză,
casa-i nevinovăție,
are-atâți vrăjmași puternici
- și nu-i vede, și nu-i știe.

Apărarea ei e-o umbră
sau lumină preacurată,
stâlpii casei ei îi mișcă
orice vântișor să bată.

Calea ei e cea mai aspră,
viața ei, cea mai pândită,
apărarea-i cea mai slabă,
ușa-i cea mai iscodită...

- Doamne-ai milă de iubire
căci ea-i fiica Ta cerească,
și-are-atâți vrăjmași puternici
și nu-i știe să-i ferească.

Doamne-ai milă de iubire
cât în lume-o vei mai ține,
apăr-o cel mai puternic
și păzește-o cel mai bine...